Am o adunatura de stari in mine.Ceea ce ma face sa ma simt usor inconfortabil.Nah,ce sa zic.Traiesc,iubesc,sufar,rad si plang ca toti ceilalti.Doar k am starile astea care se schimba mult prea repede.Odata sunt trist si in 3 secunde apare "ceva" care ma face sa zambesc.Odata sunt super fericit...ca intr-o fractiune sa ma simt gol iar inima sa mi se faramiteze.Prea mult...nu stiu.Si nu stiu sa gasesc cuvantul bun pentru atatea stari.Nici nu cred ca il voi gasi vreodata.In fine.Simt multe nevoi sincer...simt sa privesc frumos,simt sa tin in brate,simt sa mangai,simt sa apreciez si sa fac complimente,simt nevoia sa ma descarc prin vise,placeri si dorinte care numai eu pot sa le am.Si uite aici nu-mi place.Partea asta cand realizez ca nu numai eu pot sa le am.Si stiu ca si tu le ai...si sincer iti spun.Mi-e dor sa avem din nou acelas vis comun si aceleasi dorinte.Mi-e dor sa simtim pasiunea aia care te face sa-ti tai respiratia.Mi-e dor de privirea aia care ti-o arat si te las fara de cuvinte.Mi-e dor sa iti simt degetele lipite de ale mele.Mi-e dor sa-ti aud inima cum pulseaza.Mi-e dor de inocenta aia.Mi-e dor de imbratisarile alea lungi.Mi-e dor sa inchid ochii si sa-i deschid si sa fii tot langa mine.Mi-e dor sa-mi spui tot ce-mi spuneai.Mi-e dor sa simt ce simteam.Mi-e dor de tine asa cum te stiam.Vai doamne...citind astea se pare ca mi-este foarte dor nu?Pai imi este nu stiu ce sa zic.Am starea de VREAU! dar NU POT!...si nu am cum.Fa ceva sa pot...Bai si m-am saturat...nu stiu de ce...dar m-am saturat.Gata!STOP!NUMAI!...nu stiu ce...dar gata!...si asta ma omoara ca NU STIU!...vreau o solutie.vreau sa-mi pun o dorinta.vreau o stea sa coboare.vreau un soare sa rasara.Si simt nevoia de ceva.Ma simt neinteles.Simt cum nu mai am elan.Parca ma pierd...singur...in nimic.Vreau sa mi se intinda o mana.Eu nu pot sa ma ratacesc asa,lumea se bazeaza pe mine.Universul conteaza pe acel perfect la masculin sa fie intreg si regasit.sa fie el insusi...cei 2 perfecti trebuie sa se regaseasca.Acum vbeasc cu Iza si ii zic de postarea asta.Cred k n-o sa ma inteleaga.Nimeni nu cred k o sa ma inteleaga.Nici macar eu nu ma mai inteleg.E doar adolescenta sau altceva?O perioada?O faza?O mustrare?...ce este nu stiu.si nu-mi spune pentru ca oricum nu se poate descrie printr-un cuvant.Parca imi tine cineva capul sa nu cada.Parca imi tine cineva o carja sa nu ma prabusesc.Parca sunt dependent de ceva ce nimeni nu poate sa-mi dea.As vrea sa ma linistesc.Sa inspir odata si sa se duca toate...tot si toate.Vreau si eu norisorul meu sa stau pe el.Si o dau intr-o stare tembela de neputinta si nesiguranta...care n-ar trebui sa fie in nimeni.Si nu stiu de ce si vreau sa se rezolve odata.Vreau ceva...orice ar fi sa apara odata sau sa reapara si sa-mi repare mintea,sa-si umple golul lasat in inima si sa ma simt si eu....EU!si sa se rezolve.De azi nu mai tip.De azi...totul trebuie sa revina la normal.